Treci Isuse peste vremea,
Care-i azi despărțitoare,
Vino... vino mai în grabă,
Adu clipă de-nălțare,
Adu ziua întâlnirii,
Când la pieptul Tău vom fi,
Când cu lacrimi fericite,
Noi în ochi ne vom privi.

Treci și peste timpul care,
Este Doamne între noi,
Plin de multe suferințe,
De necazuri și nevoi,
Tu grăbește-a Ta venire,
Te rugăm... nu zăbovi,
Vino... vino mai în grabă,
Soarele a-l răsări.

Adu vremea despărțirii,
De durere ce-i acum,
Și de suferința care,
O întâmpinăm pe drum,
Despărțirea de trecutul,
Ce la pândă stă mereu,
Vino Doamne mai în grabă,
Să uităm de tot ce-i greu.

Să uităm ce greu e drumul,
Plin de ce-i alunecos,
Care știe să rănească,
Căci el este-un drum pietros,
Adu clipa cea în care,
Doar pe Tine te-om vedea,
Cum cobori pe nor din slavă,
Ca la cer a ne-nălța.

Peste trecătoarea care,
Ne desparte... te rugăm,
Tu să treci mai iute Doamne-n,
Așteptare să nu stăm,
Căci ea este-apăsatoare,
Să se treacă mult am vrea,
Vremea care ne desparte,
De Tine și slava Ta.

Stăm pe malul ei noi astăzi,
Așteptăm ca să o dai,
La o parte s-aduci Doamne,
Înălțarea către Rai,
Vino... vino și alungă,
Ce încearcă a opri,
Așteptarea revederii,
Căci noi vrem a te-ntâlni.