Nu-i ușor să urci pe dealul, care Domnul a urcat,
Dar cu El este urcușul mai ușor... e minunat,
Căci sub hule și ocară, este și-un fior divin,
Ce aduce mângâiere, care-aduce și alin.

Nu-i ușor să rabzi sub bice, cum Isus bătut răbda,
Dar cu El mereu de mână, ca să rabzi tu vei putea,
El sub bici întinde mâna, scut să-ți fie Dumnezeu,
Vindecare... căci sub bice, rănile-s adânci mereu.

Nu-i ușor nici în durere, doar să taci ca și Isus,
Dar tu vei putea creștine, de privești numai în sus,
Căci durerea să ți-o șteargă, ar putea și-al tău necaz,
Numai El are putere, să îți ștearg-al tău obraz.

Nu-i ușor să calci pe pietre, nu-i usor să fii scuipat,
Nici batjocorit de frații, pentru care te-ai rugat,
Dar cu dragoste cerească, vei putea vrăjmașii tăi,
Să-i iubești mereu creștine, chiar de sunt cu tine răi.

Nu-i ușor să bei paharul, de amărăciune plin,
Plin de lacrimi, suferință, dar și de prigoană plin,
Dar pe urma ce-a lăsat-o Domnul slavilor cerești,
Vei putea-n amărăciune, înainte să pășești.

Nu-i ușor pe drumul crucii, fără să privești' napoi,
Nici în luptele aprinse, ce aduc numai nevoi,
Dar la poala crucii Sale, dacă tu vei rămânea,
Biruință-ntotdeauna-n orice luptă vei avea.

Nu-i ușor în alergare, către culmea cea de deal,
Printre valurile mării, să ajungi la al ei mal,
Dar mereu cu Domnu-n față, doar ușor în ea va fi,
Vei ajunge sus pe culme, într-o minunată zi.