La crucea Ta noi ne simțim Isus atât de bine,
Căci jos la cruce sunt acei ce sunt aleși de Tine.

La umbra aripilor vii, ne-adapostim Stăpâne,
Căci nu știm ce va fi nici azi, nu știm ce va fi mâine.

Pășim pe urma ce-ai lăsat, pe mijlocul de cale,
Pe ea noi pasul nu-l avem, mai clătinat... agale.

Pe ea el este mai grăbit, împins de o dorință,
De a avea noi zi de zi, mereu doar biruință.

Doar din cuvânt azi ne hrănim, e mana cea cerească,
Ce poate-n noi credința ea, mereu doar să o crească.

Ne adapăm din ape vii, ce-s astăzi nesecate,
Căci noi de Tine Dumnezeu, nu stăm nicicând departe.

Pe brațul Tău ne adunăm, ca să ne treci de toate,
Căci doar pe el... de mări, de munți, ne treci Tu Împărate.

Doar lângă Tine noi vom sta, în orice vremi venite,
Cu toții știm, departe nu-s, acele infinite.

Și răbdători doar așteptăm, din nou a Ta venire,
Ca să ne duci în nesfârșit de milă și iubire.

Dar pân-atunci ne întărim cu Tine în credință,
Căci știm aproape-i ziua cea, de mare biruință.