Tu Doamne-ai fost Acel ce-ntotdeauna,
Suspinele ne-ai șters cu mâna Ta,
Strapunsă ce a fost cândva pe-o cruce,
Pe culmea cea din dealul Golgota.

Tu-ai fost Acel ce-n lupta cea mai mare,
Cu biruință-ntruna ai venit,
Căci Tu pe-aceiași cruce... pe-acea culme,
Și moartea Dumnezeu ai biruit.

Cu pace-ai coborât în miez de noapte,
Când tulburare umbrele-aduceau,
Și ochilor în ea le-ai dat lumină,
Să vadă când în noapte nu vedeau.

Ne-ai fost o alinare-ntotdeauna,
Atunci când vre-o durere apărea,
Oricât ea ar fi fost de dureroasă,
Ne bucura mereu prezența Ta.

Tu Doamne-ai fost Acel ce-n orice clipă,
Doar lângă noi în toate Tu ai stat,
Să nu urcăm noi singuri dealul crucii,
Cu noi îl urci și azi... că altădat.

Cu noi înduri și astăzi suferință,
Cu noi ești prigonit Isus și-acum,
Și astăzi Tu înduri mereu ocară,
Dar Doamne ai rămas acelaș... bun.