Câtă bunătate Doamne, pentru noi astăzi mai ai,
Câtă dragoste Isuse, Tu mai ai ca să ne dai,
De mai lași încă o vreme, noi ca să ne pocăim,
Cât de mare ți-e dorința? , unul ca să nu murim.

Cât de mare ți-e iubirea? , de și astăzi lupți mereu,
Să ne smulgi din gheara morții, preamărite Dumnezeu,
Oare cât ești Tu de mare, de la pieptul Tău ne-ai strâns,
Ca niciunul... dar niciunul, să nu fie azi învins.

Cât de mare-ți este mila? , de-o vedem azi zi de zi,
Dar puterea? , de poți Doamne soarele a răsări,
Cât Tu ne iubești Isuse? , de un loc ne-ai pregătit,
Ce nu-l merităm căci suntem, cei ce te-am batjocorit.

Suntem cei care odată, te-am urcat pe cruce sus,
Pentru noi pe drumul crucii, Doamne... Tu o cruce-ai dus,
Oare cât ești Tu de mare, de mai poți și azi ierta,
Ba mai mult, ne dai și astăzi, harul Tău... iubirea Ta.

Cât de mare-ți este grija, ce ne-o porți Tu zi de zi,
Ne îmbraci, ne dai și hrană, Tu poți Doamne-a te-ngriji,
De bolnav, și de orfanul, ce adesea e uitat,
Nici-un suflet ce e singur, el de Tine nu-i lăsat.

Cât de mare ești căci Doamne, peste tot ești Tu mereu,
Ești cu cei în suferință, și cu cei ce-o duc mai greu,
Mâna Ta cât e de mare? , de ne porți pe toți pe ea,
Să ne treci de văi, necazuri, de furtuni, de vreme rea.

Ne treci dincolo de munții, ce în față tot apar,
Dintre noi dai la o parte, astăzi Tu orice hotar,
Să simțim fiorul care, este plin de cercetare,
Cât de bun ești Tu Isuse, de-l mai lași ca să coboare.

Cât ești Doamne Tu de mare, astăzi nu putem vedea,
Dar putem cu toți Isuse, pentru măreția Ta,
Să venim cu mulțumire, Ție să ne închinăm,
Și pentru a Ta lucrare, laude să înălțăm.

Pentru marea bunătate, ce-i parcă fără sfârșit,
Pentru dragostea ce este, pentru noi un infinit,
Ne-aplecăm la poala crucii, mulțumind astăzi mereu,
Mulțumind că ești al nostru-n toate-un mare Dumnezeu.