Nu vă temeți...

Nu vă temeți... strigă Domnul, vremurile ce-au venit,
Sunt acele ce odată, prin proroci El le-am vestit,
De v-a fost hrană cuvântul, astăzi sunteți cei ce știți,
Că ve-ți fi-n aceste vremuri, voi de Mine ocrotiți.

Nu vă temeți... ne tot spune, dar mai spune un cuvânt,
Să călcăm pe urma albă, ce-a lăsat-o pe pământ,
El demult asta ne cere, îns-aminte n-am luat,
Azi mai strigă înc-odata, strigă El neâncetat.

Nu vă temeți... ne tot spune, Eu voi fi mereu cu voi,
Chiar și în aceste vremuri, care sunt vremi de război,
Să aveți numai o grijă, lângă mine ca să stați,
Să nu fiți azi voi aceia, ce-s de Mine lepădați.

Nu vă temeți nici în noapte, ne tot spune El mereu,
Căci și-a nopții astăzi este-al ei Stăpân... doar Dumnezeu,
El îndată-i luminează pe acei ce cred că El,
E Stăpânul peste toate, Regele Emanuel.

Nu vă temeți... strigă tare, glasul azi ce-a răsunat,
Căci în față noastră este, slava sfântă de-Mpărat,
Scut săgeților devine, care astăzi vin și vin,
E mereu o alinare, pentru cei ce-adânc suspin.

Nu vă temeți... spune Domnul, toate Eu le cârmuiesc,
În această luptă cruntă, nu sunt Cel ce obosesc,
Voi lupta întotdeauna, pentru voi ai Mei copii,
Vă iubesc cu o iubire, nu oricare... că dintâi.
Amin(diana)