Oare cum se simte Domnul

Oare cum se simte Domnul, fraților când ne lovim,
Căci El ne-a unit odată, noi și azi... să ne iubim.
În ascuns când naștem bârfa, despre fratele-ncercat,
Oare cum se simte Domnul? , marele nostru-Mpărat.

Dar atunci când noi cu pietre, aruncăm spre fiii Săi,
Nu cumva suntem aceia-n fața Lui acei ce-s răi? ,
Nu cumva suntem păgânii? , murmurând pe drum mereu? ,
Căci doar cei ce tac și rabdă, sunt copiii de Dumnezeu.

Oare cum se simte Domnul, când orfanul pe pământ,
El se vede-atât de singur, vede viața lui în vânt,
Dar când vaduva sărmană, ea o duce-atât de greu,
Fraților... în acea clipă, cum se simte Dumnezeu?

Când cuvintele tăioase, aruncam spre slujitor,
Cum ne vede Cel ce-i astăzi, nu departe... după nori,
Ce am vrea ca să ne spună, când coboară-n adunare,
Când El zi de zi găseste-n viață noastră... nepăsare.

Oare Domnul azi ce spune, fraților iubiți creștini,
Când El vede că pe cale, azi de lume suntem plini,
De mânie, răutate, pe-nălțimi urcam mereu,
Ooo... dar sus, acolo-n ceruri... cum se simte Dumnezeu?

Dar atunci când El coboară, și găsește-n adunări,
Multele culori alese, ce aleargă pe cărări,
Când găsește adunarea, sub miros îmbibător,
El cu noi oare rămâne? , sau se-ntoarce după nor.

Când El vede-atâta ură, când El vede dezbinare,
Poate oare ca să facă printre noi vre-o vindecare? ,
Când găsește guri deschise, numai pentru-a murmura,
Cum să poată... și cu cine- adunare a lucra.

Cum se simte oare Domnul, când și-acum spunem în gând,
Suntem oameni... așa-i viața, ce-a lăsat-o pe pământ,
Când și El pe-aici odată, a trecut... n-a murmurat,
A tăcut până la capăt, pentru noi El a răbdat.

Frați iubiți... surori iubite, hai de astăzi înainte,
S-avem grijă la purtare, la rostitele cuvinte,
Să nu-l întristam pe Domnul, căci El numai bucurii,
Ne-a adus... dar și o viață... veșnică în veșnicii.
Amin (poezii)