Să nu ne fie teamă azi, când multe vești se-adună,
Să fim acei încrezători, și-n vreme rea... și-n bună,
Să nu ne pierdem noi pe drum, când este-atât de-aproape,
Un infinit... ce niciodat, în el nu ne-om desparte.

Să nu dăm astăzi înapoi, când este greu pe cale,
Nu suntem singuri... Dumnezeu, este cu noi în vale,
Și după munții ce-s înalți, e-un răsărit de soare,
Ce-ndată el va răsări, căci în curând apare.

Să nu ne clatinăm acum, când marea-i tulburată,
Căci noi avem un Dumnezeu ce poate s-o despartă,
El poate norii-mprăștia, ce-aduc astăzi doar teamă,
Puterea este-n mâna Lui, ce-alungă orice spaimă.

Să nu cădem în deznădejdi, sunt vremi ce-au fost vestite,
Să nu fim flori ce-au ofilit, să fim doar înflorite,
Căci hrană sfântă am primit, din stânca vieții apă,
Să fim de un miros plăcut, ce nu piere vre-o dată.

Să nu ne îndoim în vânt, ce bate-atât de tare,
El poate vântul a mustra, căci Domnul este mare,
Cu toții parte am avut, de milă și iubire,
În orice vreme azi să fim, doar plini de fericire.

Să nu fim cei ce ne-ntristăm, căci Domnul bucurie,
Ne-a dat ca să ne bucurăm, să fim o armonie,
Să stăm aproape azi de El, și prin credință vie,
Mereu doar să înaintăm, prin vremea grea... pustie.

Să nu ne fie teamă azi, căci astăzi se-mplinește,
Ce sfinții nouă ne vorbesc, ce biblia vorbește,
Să fim mereu noi alipiți, de cer... dumnezeire,
Să nu ne lepădăm de Cel, ce vine ca un Mire.