Iubirea

În lumea de azi vedem multă ură,
Iubirea de semeni s-a dus în abis,
Puterea și banii e tot ce contează,
De „cel mic” se uită, adesea-i împins.

Durerea cea mare nu e însă-n lume,
Căci chiar în Biserici se întâmplă la fel!
Să fie creștinii de azi doar un nume,
Să uite ei oare mărețul lor țel? . .

Pe Dealul Golgotei, Isus plăti prețul,
Împăcând astfel lumea cu Dumnezeu.
De ce noi, creștinii, uităm des aceasta,
Când trimitem durere și lacrimi spre cer?

De ce azi mândria și înțelepciunea lumească,
Sunt puse în inimi mai presus de Isus?
De ce oare-n Biserici întâlnim chiar și ceartă,
Oare așa-mplinim ce ucenicii au spus?

De ce nu trăim smeriți lângă cruce?
De ce nu iubim cum am fost iubiți?
De ce vrem onoruri și locuri de frunte,
Când Domnul ne-nvață să-L slujim smeriți?

Iubirea e-o artă ce trebuie-nvățată,
De vrem în IUBIRE, în cer să intrăm.
Biserică dragă, ascultă și caută
Iubirea să împrăștii la oameni ce pier!

Iubirea e Tatăl, Dumnezeu în persoană,
Și vrea să-nvățăm a iubi ca și EL,
Căci lumea va trece, totul va dispare...
Iubirea rămâne... iubind, chiar și eu!