Prin toate încercările prin care trecem,
prin această lume, păcate, fărădelege,
numai acestea ne dă speranță:
Iubirea lui Dumnezeu, și în El credință.

Iubirea Lui e ceea ce ne susține,
ne e stâncă, pe care casă putem face.
Dar câteodată lăsăm să treacă... uităm
că iubirea pentru noi e. . noi n-o merităm.

Doamne, după tot ce am făcut,
după ce de Tine ne-am abătut,
cum poți Tu încă să ne iubești?
Doar Tu știi, Doamne, fiindcă mare ești!

Nu este mai mare iubire decât cineva,
pentru prietenii săi, să-și dea viața!
Isus, Prietenul și Salvatorul nostru ne-a iubit
atât de mult, cât, pentru noi, pe cruce a murit.

Ajută-ne, Doamne, să iubim și noi
pe Tine, pe frați, pe cei în nevoi,
așa cum Tu ne-ai iubit și ne iubești
în continuare, în veci de veci!

2025. VI. 14.