ANI DE DOLIU NEGRU


Mă doare viața din vine
Și sufletul de voi
Bătrâni, că vine
Moartea hâdă, gâde,
Cu părul ei vâlvoi
Și vă ia dintre noi,

De crunte boli v-ați dus
Și-abia acum mă doare,
Pe rănile deschise
Am pus atâta sare...

Și nu vreau altceva
Decât să mor la fel,
Tembel, cu-atâta școală
Și, Domnul, să mă ia
Și să rămân, cu El,

Mă-ndepărtez de tine
Totoiul, meu iubit,
Odat cu roua, ploaia
Și-un ultim răsărit,

Iubesc și brazda neagră
Săpată cu hârlețul,
Fântâna, casa, curtea,
Hambarul și cotețul,

Vândut-am pe nimic
Viața, ca-ntr-un joc,
În care Veșnicia
Își caută un loc,

Azi, mă opresc și mut
Rămân minute-n-tregi,
Moarte, te-aștept demult,
Nu știu dacă mă crezi...

Când foc ai da cumva
Din flacăra mâniei,
Știind că-ți va urma,
SURÂSUL VEȘNICIEI.

Moldovan Pavel
feb. 2006.
ALBA IULIA