Slavă și onoare

În fața măreției Tale
Ca un nevrednic păcătos
Mă plec și-Ți aduc osanale
Că m-ai salvat din praf de jos.
Mă plec cu mare mulțumire
Pentru salvarea ce mi-ai dat
Când m-ai chemat la mântuire
Și din robie m-ai scăpat.
Nu am avut vreo vrednicie
Să merit bunătatea Ta
Și nici a păcii bogăție
Care mi-ai dat și mi-o vei da,
Căci am fost robul necredinței
Și dragostea-Ți n-am cunoscut
În vremea nerecunoștinței
Când glasul Tău nu L-am știut.
Eram departe de-a Ta vrere
Legat cu lanțuri de păcat
Trăind după a mea plăcere
Și-n fărdelege-nfășurat,
Dar cu nespusă îndurare
Te-ai aplecat spre mine jos
Să mă salvezi, să-mi dai iertare
Și să mă-mbraci în strai frumos.
Mi-aduc aminte de-ndurarea
Care-ai avut când m-ai primit
Căci m-ai răscumpărat din starea
De ticălos nenorocit,
De prieten cu nelegiuirea
Și cu-amăgirile de jos
Dorind să-mi dai neprihănirea
Viața nouă în Hristos.
De-aceea astăzi cu iubire
În fața Ta doresc să vin
S-aduc veșnică mulțumire
Pentru tot planul Tău divin,
Făcut din dragoste curată
Ca să mă faci un fiu iubit
Fără să merit vreodată
Și-așa cum nu m-aș fi gândit.
M-ajută-n toate Doamne Sfinte
Să merg cu Tine orice-ar fi
După-ale Tale-nvățăminte
În orice loc și-n orice zi
Și pân' la capăt de cărare
Când de aici mă vei chema
Să-Ți aduc slavă și onoare
Făcând în toate voia Ta.