Ce bine-ar fi să vieţuiesc …

Ce bine-ar fi să vieţuiesc
Ȋn Lumea Minunată
De Sus, a Tatălui Ceresc,
Ce ne-a croit odată

Dintr-o bucată de Pământ
Și-o Apă de Iubire!
Ce bine-ar fi să fiu un Sfânt
Cu-a Sa Oblăduire,

Sau poate doar un Ȋngeraş
Sfătuitor de Minte!
Ar fi grozav să am relaş
Pe-un Rai de-acu-nainte,

Și să lucrez din noapte-n zi
Și-apoi din zi în noapte,
Pentru-al Său Fiu, ce m-ar primi
Cu Blândele Lui şoapte,

Făcându-mă să-L răsplătesc
Ȋn Suflet de Iubire,
Pe-acest Cristos, mult PreaCeresc,
Cu-un Gând, ce-ar fi Vestire

Că Viitorul ni-e Aici,
Și nu în altă parte! …
Să-I dau, ca Mândrii Ucenici,
Și eu Dragoste-aparte! …