Mă rog acum să știu cum să mă rog,
Când nu mai simt că cerul mă ascultă,
Când nu mai simt că am un dialog
Și când tăcerea inima-mi consultă.

Mă rog rostind cuvinte ce nu au
Un sunet să-l audă muritorii,
Dar știu că Cel ce poate știi ce vreau
Aude tot în slava Lui de glorii!

Mă rog cum pot, privind încrezător
La promisiuni ce au rămas eterne,
El nu mă lasă singur în cuptor,
Ci îmi trimite mângâieri paterne.

Mă rog, aștept și lupt să nu-mi opresc
Dorința de-al cunoaște-n slăbiciune,
Crezând și azi, mă rog și îmi doresc
Să fiu găsit mereu în rugăciune.

“Rugați-vă neîncetat."
(1 Tesaloniceni 5.17)