Eu ce sunt? M-am întrebat~
Când priveam, tăcută, cerul
Și apoi m-am concentrat...
Căutând să îmi găsesc țelul.

Ca o frunză luată-n vânt
La fel e și viața mea...
Eu? Un om pe acest pământ;
Nu sunt floare și nici stea.

Tu, o, Doamne îmi ești Stăpânul!
Eu? Un simplu călător...
Ce adun în a mea viață
Bucurii, necaz și dor.
  
 Dor de ceruri, dor de-acasă!
 Chiar de sunt numai țărână
 Știu că am o haină aleasă
 Tu mă ai în a Ta mână.
          
 Sunt doar abur care trece...
 Totuși, am un viitor
 O credință, o nădejde
Căci voi fi moștenitor.
 
Am ca moștenire CERUL!
DUMNEZEU e TATĂL meu
Ca un călător... văd țelul:
 Unde-i EL să fiu și eu!