Arzi tu dorule de ceruri, niciodată să nu stingi,
Flacăra celei divine, dragoste... în care plângi.

Tu aprinde-te mai tare, după timpul cel divin,
Arzi fără de încetare, dorule... mereu fii plin.

Plin de focul ce nu-l stinge, furiosul ridicat,
Val... din apele murdare, din adâncu-ntunecat.

Să nu-l stingă nici furia, ce pornește-adeseori,
Dorule... să arzi întruna, dup-a cerului valori.

Fii aprins tu după timpul, ce îndată va veni,
Nu te stinge-n astă vreme, care-ndată va sfârși.

Arzi... nicicând tu nu te stinge, dorule după Isus,
Dacă arzi... tu niciodată, nu vei fi un dor răpus.

Nu privi la cele-nalte, ape care vin și vin,
Tu fii dorul ce străbate, totul... spre un loc divin.

Fii acel ce mă conduce, mie când îmi este greu,
Spre-acel loc unde domnește, numai unul... Dumnezeu