S-a răcit astăzi iubirea, nu mai fierbe cum fierbea,
În a sfinților ce-odată, pocăință ce era.

Nu e astăzi ea nici rece, nici fierbinte nu-i iubirea,
Este ea doar căldicică, hrană-i este amăgirea.

S-au rărit și-acele fapte, ce-n ascuns erau făcute,
Cele ce-s neexistente, astăzi sunt de toți știute.

Căci mereu se trâmbițează, ce ar trebui făcut,
Însă nimenea nu face, cum făceau cei din trecut.

S-a scurtat astăzi și vremea, ce era în rugăciune,
Căci grăbiți suntem cu toții, să petrecem vremea-n lume.

Este greu în adunare, pe genunchi astăzi să stăm,
Căci mai mult ne place-afară, vremea-n lume... o răbdăm.

Nu mai sunt astăzi nici lacrimi, când cântarea e cântată,
Căci aleasă-ntotdeauna, este o tonalitate.

Dacă nu se-aude bine, nu mai cântă niciodată,
Cel ce-i frate el cu Iona, cu o fire supărată.

S-au rărit evangheliștiii, cei ce-odată parcurgeau,
Cale lungă pe picioare, pentru Domnul ei lucrau.

Astăzi nu mai merge nimeni, de nu au mașini cu nume,
De în ele nu-i răcoare, când e arșiță în lume.

Predicatori cu hârtia-n buzunar s-au înmulțit,
Ce întreabă cât timp astăzi, li se dă pentru vorbit.

Nu se-aude aleluia, nu se-aude vre-un amin,
Astăzi fără vre-o prezență, l-adunare toți venim.

Inima și gândul nostru, stau afară... în ascuns,
Până facem noi prezența-n fața celor ce-s mai sus.

Când ieșim... ieșim cu toții, doar de bucurie plini,
Astăzi noi din adunare, căci în lume... iar pășim.

Ooo... Tu Tată drag Parinte, câtă Tu răbdare ai,
De un timp... o lungă vreme, să ne pocăim ne dai.

Mare-ți este bunătatea, Doamne și iubirea Ta,
De venim azi pe picioare, pentru a ne închina.

Mare este și-a Ta milă, Doamne Dumnezeul meu,
Că ne mai numim și astăzi fii născuți din Dumnezeu.

Fă te rog azi o trezire, căci pe cale-am ațipit,
Pune-ne din nou Tu pasul care este rătăcit.

Și venim cu-o mulțumire, Doamne una foarte mare,
Pentru bunătate, milă... și pentru a ta răbdare.