Să nu te-ndepărtezi creștine,
De poala crucii... de Isus,
Atunci când ești în încercare,
Privirea să îți fie-n sus,
Ca bunătatea Celui veșnic,
S-o vezi din zori până-n apus.

Când razele se-ascund... și noaptea,
Se lasă-n sufletu-ți zdrobit,
Să nu te-ndepărtezi de crucea,
Pe care Domnu-a fost jertfit,
Să nu te-ndepărtezi de calea,
Pe care El a pătimit.

Nici inima nu ți-o desprinde,
De la cuvântul Celui viu,
Nici gândul nu-l lăsa să fugă,
În praful vieții din pustiu,
Stai lângă Cel ce și-a-ntins mâna,
Să fii salvat... să fii un fiu.

Să fii moștenitor de viață,
De Țara sfântă, de-Mpărat,
Ca să n-ajungi în rătăcire,
În lanțuri să nu fii legat,
Căci Domnul a luptat creștine,
Cu sânge te-a răscumpărat.

Să nu-ți îndepărtezi nici pasul,
De urma care a lăsat,
De urma care luminează,
Întreg pământul încercat,
Chemându-l ca și el să meargă,
Pe drumul catre-al Său regat.

Să fie dus el ca si tine,
În locul care l-a promis,
În Țara sfântă pregătit,
Ce se numește Paradis,
Unde sunt strazile-aurite
În adevăr... nu într-un vis.

Să stai aproape lângă Domnul,
Sub aripa ce și-a întins,
Cu el în orice luptă cruntă,
Nicicând tu nu vei fi învins,
Nici dorul ce-a aprins în tine,
De nimeni el nu va fi stins.

Nici pacea nici iubirea sfântă,
Din tine nu vor dispărea,
Căci sunt sădite de-acea mână,
Ce stă mereu în fața Ta,
Să-ți fie scut, când stă la pândă,
Cel rău cu toat-armata sa.