SLAVĂ DOMNULUI

Acum, spre-apusul vieții,
M-opresc, privesc in sus,
La Porțile Cetătii, Slavei,
Ce le deschizi Isus.

Ca un netrebnic, sclav,
Aș vrea să îmi vorbești
Și fiindc-am fost mârșav,
Să-mi spui, mă mai, pimești? ! ! ...

Mi-erai bun, adăpost,
De, fapte, fără rost,
De pas, alunecos,
M-ai, izbăvit, Hristos.

Mândru, nimicitorul,
Care, e grea povară,
Și-a înmulțit poporul,
Crezând c-așa, ne-omoară.

Dar m-ai luat din tină,
M-ai ridicat, la tine
N-avea cum să mă țină,
Ți-era DUHUL, cu mine.

El, ne-ar fi vrut, zeloți,
Cu crime și păcate,
Ne ar înghiți, pe toți,
Ne-ar alunga, în moarte.

El, ne credea, codași,
La-ncrederea în tine
Rămas fără ostași
S-a desființat pe sine.
Ă
Moldovan Pavel