-Spița neamului lui Nahor-...


După toate-acestea
Avraam, nu-ntâmplător,
Află că Milca-i dăruia
Mai mulți fii lui Nahor...

Moartea și îngroparea Sarei

O sută douăzeci și șapte
De ani trăise, Sara,
Avraam se întrista
În Hebron-Chiriat-Arba-

Și ca să o jelească,
Avenit Avraam
La casa bătrânească,
Din depărtata țară
Numită Canaan.

Străin, un venetic
Își îngropă odorul
În peștera, Macpela,
Cu ea luând și-ogorul,

De la, Efron, hetitul
Fiul lui Tohar,
A cumpărat hotarul,
Plângând cu tot amarul,
Aproape de-un stejar.


Rebecca cerută în căsătorie
Pentru Isaac

Pe robul ce-ngrijea
Toată averea lui,
Avraam l-a pus să jure
Pe Domnul Cerului,

Că din Canaan, departe
Chiar din neamul lui,
Nevastă, o să-i cate
Lui Isaac băiatul lui! ! ... .

Robul, se frământa,
Și-l intrebă, pe-Avraam
Poate o să găsesc,
Dar ce să fac dacă femeia
Nu vine în Canaan? ! ...

Avraam, i-a replicat
Să o aduci aici,
Căci însuși Domnul Cerului
Din țara mea, m-a luat

Și va-ndepărta, piedici
Deaceea sunt aici,
Canaanul să mi-l dea,
Mie și seminției mele! !

Care va fi, cât pulberea de stele
Domnul trimite Îngeri,
Chiar, înaintea ta
Ca omului ce-i, ceri,
Pe fiica sa să-ți dea.

Robul, zece cămile lua
Și tot lucruri de preț,
Și pentru cămile
Suficient nutreț
Plecă cu caravana
Sa-n Mesopotamia! ! ...

Rugând atunci, pe Tatăl
S-aducă-n fața lui,
Ofată, o fecioară.

Se-oprise bunăoară,
Lâng-o fântân-adâncă,
S-adape, animalele,
Pe el și argații încă.
Fetei, apă, să-i ceară

Din vadra, ce pe umăr
Ea o poartă, apa aceea rece
Vadra s-o aplece,
Și vitelor să dea.

Știind că ea e fata
Pe care-o căuta! ! ! ...
Domnul, ruga lui
I-a împlinit îndat! !

Că-n fața sa veni,
Nevasta lui Isaac
Fiica, lui Betuel,
Venise la izvor,

Nepoata, Milcăi,
Nevasta lui Nahor...
Acest rob i-a dat
O verigă, de aur curat

De jumătate de talant! ...
Și, de purtat pe brațe
Niște brățări, lucrate
Cu-aspectul elegant! !

Laban, fratele ei
S-a grăbit să spună, robului
Vino binecuvântatul Tatălui,
Vino cu-oamenii tăi! ...

Le-a pregătit, mâncare
De-asemenea un pat,
Și paie, sub animale
Și mult nutreț le-a dat...

Văzând bunăvoința
Ce Domnu-i arătase,
Pe loc în fața Lui,
Robul se aruncase! ! ! ...

Ca Slavă să-i aducă,
Și mult, să-I mulțumească
Pentru bunăvoința,
Domnului cea cerească...

Apoi, din saci a scos,
Scule de-argint și aur
Și haine, scumpe toate,
Adevărat tezaur.

Rebecăi i le-a dat,
Mamei lor și fratelui Laban,
Betuel și copiii
L-au binecuvântat,

Când pe Rebeca a cerut-o
De soție,
Pentru, Isaac fiind
Nețărmurită bucurie
Feciorul ei și Betuel
Atât doar au rostit,

Cuvântul Domnului, acum s-a împlinit:
-Noi de-acum, n-avem,
A răspunde bine sau rău
Căci lucrul acesta drept
E de la Dumnezeu! ! ...


Moartea lui Avraam


Bătrân, sătul de zile,
Avraam a asfințit,
S-a dus la Domnul său
Ce-atâta l-a iubit! ! ...

Chetura, ultima nevastă,
Șase feciori, i-a dăruit,
Avraam, încă în viață
Ia-mpins, spre Răsărit.

Copiii ce cu, țiitoarea îi avea
Primiră daruri, scumpe
Din însăși mâna sa.

Și-și împlinise, vrerea
Pe-a morții neagră cale,
Lui Isaac, i-a dat averea,
Ca și turmele sale! ! ...

Isaac și Ișmael și ei
I-au făcut stela,
De la mormântul lor,
În peștera Macpela! ...

Moldovan Pavel
2015.
A L B A