Va apărea pe noi Domnul vieții
Va apărea la fel precum s-au dus
Ca fulgerul ce, într-o secundă, un cer întreg va fi străpuns,
Și-L va vedea o lume-ntreagă, din răsărit pân’ la apus.
Mântuitorul meu apare, dar nu așa cum L-am știut...
Nu se mai vede fața tristă, trupul-n durere chinuit.
S-au vindecat rănile Sale, doar semne ce vor rămânea mereu,
Și-un chip frumos și plin de slavă, în haina Lui de Dumnezeu.

Din cer se va auzi strigarea a celor ce, în Carte, numele stă scris,
Și vom pleca pe aripi de nor și de splendoare,
Cântând cu serafimii aceleași versuri de cântare,
Despre împlinirea lucrurilor care le-a promis...

Mă prind fiori când mă gândesc la ziua cea divină,
Căci am știut și am crezut că iarăși o să vină,
Să-i ia pe-ai Săi din strâmtorări și zile amare,
Din întristări cum n-au mai fost... din grea încercare...
Că-n zilele din urmă așa va fi: stăpânul celor răi în voie va domni,
Chiar printre cei aleși... iubirea multora se va răci...

Împotrivirea va fi mare, credința se va pierde- încet,
Mulți vor cădea de oboseală... eu stau, veghez și Te aștept...
El va schimba natura trupului și-a stării noastre,
Cu un trup nou, de slavă, ne va asemăna.
Nu vom mai fi dușmani cu eul nostru niciodată,
Ci liberi către cer, spre El, ne-om înălța...
Vom fi cu El în cer, la masa sfântă,
Și ne vom bucura-n splendorile de sus,
Cu toți cei sfinți, în corul slavei,
Cântând cântări ce-aicea nu s-au scris...


---

´Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și-i voi da o piatră albă; și pe piatra aceasta este scris un nume  nou, pe care nu-l știe nimeni decât acela care-l primește.’
Apocalipsa 2:17.