Tu nu știi ce te-apasă știi doar că-i foarte greu... că lumea ți-e  străină
și aștepți cumva să vină
o clipă de răgaz...
O clipă ce să aibă în ea așa putere
să te întorci deodată la cel ce-ai fost cândva...

Acum când știi că-n lume nu ai nici o scăpare... că toate-s deopotrivă și te-ai împotmolit în fapte fără noimă și râvnă instabilă
Te învârtești zadarnic și te trezești pe loc... sătul și ostenit...

Ce tristă e cântarea ce-o murmuri iar și iar... și dulcea mângâiere ce-ți pare a o simți e doar o oglindire a unei triste... uitate nostalgii...

Mai ai acea sămânță ce-ți sclipocește-n suflet... si speri să nu te doară ci să mai stea ascunsă... că poate într-o seară în bezna cea mai mare va răsări deodată, ca un luceafăr viu
Tu crezi că toate astea, Eu Domnul, nu le știu...

O, suflet îndărătnic pentru a câta oară te chem din înălțime ca să privești în sus?
Acea lumină slabă din sufletu-ţi lunatic este de Mine pusă ca să Mă regăsești
Tu lupți cu ea întruna si-ncerci s-o dai deoparte... dar n-ai să reușești...

Va arde încontinuu pan' vei avea suflare pentru că a Mea este viața și o vreau înapoi...
Dar Eu  vreau întreagă!
Nu-ți cer doar o bucată sau doar o amintire, că-n împărțeala asta
ce ai putea s-o faci de lași un loc la fire... iarăși te vei pierde, de nerecuperat...

Te vreau întreg pe tine așa cum Te-am creat
Încearcă și dezbracă această haină hâdă acest veșmânt de tină și fă să iasă afară al tău suflet curat

Eu Ți-aș fi dat putere să biruiești prin lume în toți anii aceștia ce ți-i târăști prin scrum
Te înșeli de unul singur că, ajungând la capăt, Eu Domnul te aștept la acest sfârși de drum...

O! câtă înverșunare și câte în gând îți spui când stai la sfat cu tine... te lămurești  tu singur... că nu-i  nimic pe lume să te înalțe iară și să te scoată vrednic din starea ta de jos...

Eu zic să iei aminte acum în prag de seară să nu apară noaptea și să nu vezi deloc...
Apropiete-n taină în locul privegherii și cheamă-Mă pe nume sunt gata să te-ascult...
Eu vreau din depărtare de-acolo unde esti să-Mi faci un semn  prin care
spre tin' să Mă pornești

Eu vreau să simți nevoia ce-o ai de Dumnezeu... să pot lucra cu tine va trebui să lași ca inima de piatră
să o sfărâm deodată să pot schimba natura ființei care ești

Să crezi în jertfa dată la Golgota pe cruce și-n  planul Meu măreț la care te-am chemat
Acceptă și îndrăznește ridică-ți  astăzi glasul doar crede și  privește la cruce şi-nțelege că ți-am ieșit în cale
Te-am binecuvântat!

Din apăsarea mare Eu Te pot scoate îndată și-n piept înviorare îți pun dacă-ai să vrei să poți cânta din nou o veșnică cântare și plin de bucurie să spui la orișicare
Că-n ziua cercetării ai fost și tu salvat...
Și din recunoștință din dragoste curată vei merge înainte să lupți neîncetat
Pentru împărăția care atât te-a așteptat...

Chemarea ta-i făcută din prima ta secundă
Un scop precis... o cale de-atunci îți este dat
Tot cerul vrea să vadă că tu ai ascultat... cum Eu în lumea asta
Mi-am împlinit menirea:
să nu pierd pe nici unul din cei pe care Tatăl în grijă Mi i-a dat...

21 sep. 2020