La Calvar,
Nu L-au durut doar bătăile, spinii
Când trupul Și-a dat ca o frângere-a pâinii,
Adânc L-a rănit şi-a mea lepădare,
La fel de mult, ca-a lui Iuda, trădare.

La Calvar,
Nu romanii-au răpus slabul vlăstar,
Păcatele noastre L-au pus pe altar.
Fără glas, inima-I s-a frânt de durere,
El era Mielul mut, dus la tăiere.

La Calvar,
El nu a purtat doar crucea grea-n spate,
A luat greşelile noastre toate,
Iar bătăile de joc şi ocara,
I-au făcut mai cumplită, povara.

La Calvar,
Nu era doar pe nedrept osândit,
Nici o vină în El n-au găsit,
El, Cel ce de demoni putea să dezlege
A fost pus la un loc cu cei fărdelege.

La Calvar a fost chinuit şi zdrobit,
Părăsit chiar de cei pe care i-a iubit
Dar Domnul, chiar şi-n durerea Sa mare,
Le-a dăruit milostivă iertare.

Olivia Pocol (Bâlc) - 4 Mai 2018