Curând se duce vara, a nu știu câta oară,
Se tânguie un fluier când umbrele coboară.

S-au scuturat de floare salcâmii prin pădure,
Pe-alocuri mai îmbie doar tufele de mure.

Slab țârâie-n fâneață greierii pe-nserate,
Otava e cosită, grânele-s treierate.

Bucatele se gustă și se adună mierea,
Surâde-un soare palid ce și-a pierdut puterea.

Spre zările mai calde ne zboară cântăreții,
Cu ei se pierde-atāta din farmecul vieții!... . . …
Grăbind prin vadul vremii apune înc-o vară
Și nu băgăm de seamă că-n noi se face seară! ...


18 august, 2022