În dimineața cu-nceput umil,
Cu ceață, cum e mintea de copil,
Ce binefăcătoare-i câte-o rază
Ce grijulie pe răzor se-așază!

Căldura ei, ca grija de părinte,
Neîndoios își are-n cer sorginte
Și-o-mparte cu blândețe, cu răbdare,
Până se face firicelul mare.

Când năucește arșița-n amiază,
De după câte-un norișor veghează
Și, cu-ndrumarea vorbei înțelepte,
Cărări cotite poate să îndrepte.

Cu-nvăluirea caldă de lumină
Crește bobocul firav din grădină,
Să prindă dor de-nalt, să dea în floare,
Cât îi priește-o rază iubitoare!
------
Voi, dascăli, raze-alese, dați lumină,
Menirea voastră-i unică, divină,
De minți și suflete veți ști atinge,
A voastră strălucire nu s-a stinge!


18 octombrie, 2022