În faţa Domnului toţi vom sta,
În ziua judecăţii Sale,
Câţi vom fi aleşi la dreapta Sa,
Şi câţi vom fi căzuţi pe Cale?

Atâtea frumuseţi, bogăţii,
Dumnezeul sfånt ni le-a lăsat,
Tu cu Dragoste să le menţii,
Să le înmulţeşti ca pe talant!

Atunci pe pământ criză n-ar fi,
Şi-atâta foamete şi moarte,
Dumnezeu pentru ai Săi copii,
A făcut o lume-n dreptate!

Firea omului schimbătoare,
Poartă-n genă păcatul Evei,
În fiecare por răsare
Şi o sămânţă a neghinei!

Vrea cât mai multă bogăţie,
Cuvântul l-a lăsat deoparte,
Omule, uiţi de-Mpărăţie
Şi-alergarea ta nu-i pe Cale!

Fără Dragoste degeaba ai
Întreg pământul în simbrie,
Că-n Īmpărăţia Lui Adonai,
Merg suflete pline-n Iubire!

Amin!