1. Când în faţa Domnului îngenunchezi,
vei rămâne în picioare în furtuni.
/: El e Stânca tare-n care tu ţi-aşezi
viaţa cu-ale ei dureri și slăbiciuni! :/

2. Tu, mai sus, trăirea n-o poţi ridica
decât rugăciunea care ţi-o rostești.
/: Dacă ea nu are duh din lumea rea,
va zbura spre ceruri, iar tu o-nsoţeşti! :/

3. Chiar când trupul cade la pământ,
rugăciunea suie liber şi uşor;
/: pentru ea nu-s piedici, ci aprins avânt
înspre-a-Tale haruri, Tu le eşti Izvor! :/

4. Închinare-adâncă Îţi aduc mereu,
pentru toate-a-mele rugăciuni ce-Ţi spun,
/: căci în Tine, Tată, Sfinte Dumnezeu,
din împrăştiere, viaţa mi-o adun! :/

I: Cântările Harului, volumul 14, cântarea 113