Prin fereastra casei mele,
Larg deschisă către cer,
Lucesc mii și mii de stele,
Cu ochi de foc plini de mister.
Printre ele, din Înălțimi
S-a coborât cu haină grea,
Toamna noastră plină de spini,
Să ne-amintească Dragostea!
Și-a pornit așa deodată,
Dezlănțuindu-se turbat;
Vânt, ploi, în nămeți bogată,
Ne-dat lecție de-nvățat!
Ne-a răspuns cum se cuvine!
Omule-ai înțeles oare?
Domnul Slavei e cu tine
Și te cheamă la schimbare!

Amin!