Oare, cum să nu văd Tată,
Lumina Celui neînvins?
Pe crucea însângerată,
Iubirea, cerul L-a deschis!

Şi când drumul mi-e în ceaţă,
Rătăcind pe altă cale,
Vino Doamne, dă-mi povaţă
Să primesc a Ta iertare!

În viaţa mea s-a cuibărit,
A lumii deşertăciune,
Sunt ca valul mereu lovit,
Duhul a slăbit în mine!

Sufletu-i gol, fără vlagă,
Mă-neacă al mării tumult;
Vino, de Stâncă mă leagă,
Fără Tine nu pot mai mult!

Dacă vreodată plin de-amar,
De drum, iar mă voi rătăci,
Ridică-mă prin al Tău Har,
Şi-ndreaptă-mă spre veşnicii!

Amin!