Mi -e sufletul atât de împovărat...
Mi-e prea grea crucea şi valu-i mare.
Sunt obosit şi parcă n-am scăpare,
Singur sunt în tumult de viaţă mânat!

Am uitat de-ale Tale binecuvântări?
De minunata Jertfă salvatoare?
Mi-ai şters osânda, mi-ai dat iertare,
Ridică-mă Stăpâne de pe cărări!

Vine sfârşitul în ropot de furtună,
Glasul Tău eu Îl cunosc, mă îmbie,
Fericit şi sfânt să fiu în trăire,
În Iubirea slăvită ce ne-adună!

Stăpân ocrotitor Îţi mulţumesc!
În palma Ta stau scris de la început,
Mi-ai luat amare lacrimi ce-au durut,
Mi-ai pregătit un loc în Templul ceresc!
Amin!