Adunarea frățească
Autor: Ioan Vasiu  |  Album: zbor spre lumina 2  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de ioanraul in 23/02/2016
Motto:""Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate
rămâne ascunsă."" Matei 5:14.
""Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm
unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie."" Amin!
Evrei 10:25.

Omul când uită ce înseamnă vegherea
Ușor ațipește adâncindu-se în somn,
Ispitele lumii întărindu-i părerea
Că-n Adunare e "frate", în lume e "domn".

Încet, dragostea moare înecată în ură
Și omul, de patimi se lasă-nrobit,
În inimă-i gheață în loc de căldură
Și dorul de cer de mult s-a răcit.

Lipsește iubirea, credința lipsește,
Rătăcește buimac și cade-n ispite;
Se stinge făclia, întunericul crește,
Păcatul îl leagă cu funii-ntreite.

Prea crudă-i robia și omul se frânge
Lipsit de putere, zdrobit în necaz;
Se căiește amarnic și inima-i plânge...
Și lacrimi amare îi curg pe obraz.

Necredința-l apasă, durerile-s crunte,
Uitarea de Domnul îl roade necurmat...
Dar vede lumina cetății de pe munte:
Adunarea frățească, de care-a uitat.

O cetate pe munte ce propagă lumină
De lume nu poate rămâne ascunsă,
Că-i lumina Scripturii, lumina divină,
Și negura lumii de ea e străpunsă.

Iar patimile firii fi-vor răstignite
Și pierdută-n uitare îi va fi vina;
Pacea va curge-n râuri nesfârșite,
Dreptatea străluci-va iar ca lumina.

Și calea dreaptă ce-i va fi în față
E calea care duce-n ceruri, sus,
E calea mântuirii ce duce la viață,
E calea cea nouă deschisă de Isus.

Pe ea alerga-vor șchiopii și ologii
Iar surzii și muții își vor da binețe;
Pe ea alerga-vor cu spor slăbănogii
Și gârbovii încovoiați de bătrânețe.

Din ceruri se va revarsa Duh Sfânt
Și va ploua din nori neprihănirea,
Se va deschide ca să iasă din pământ
Ca rod al mântuirii, izbăvirea.

Căci acolo unde-i har dumnezeiesc
Și credința în Hristos neabătută,
Bunătatea și credincioșia se-ntâlnesc,
Iar pacea și dreptatea se sărută.

În Adunare se vede lucrarea-I măreață,
Izvoarele harului ce curg șopotind...
Pustiul din inimi se umple de viață,
De cântări îngerești, pe Domnul slăvind.

Nu mai e mult!... La vremea potrivită
Pe nori de slavă Domnul o să vină
Să-Și ia Biserica, Mireasa Lui iubită,
Și să o îmbrace în haină de lumină.
Amin!
Statistici
  • Vizualizări: 2853
  • Export PDF: 7
  • Favorită: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni