Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

"O, mărește-ne credința!"
Autor: Ioan Vasiu  |  Album: zbor spre lumina 2  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de ioanraul in 02/10/2015
     Motto: ""Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din
                 necazurile lor. A oprit furtuna, a adus liniștea, și valurile s-au potolit.""
                                                                                 Amin! Psalm 107:28-30.

Citim în Biblie episodul
Cu Isus din Nazaret,
Care învăța norodul
Lângă marea Chineret.

     Seara s-a urcat Isus
   - Cu ucenicii laolaltă -
     Pe corabie și a spus:
   "Trecem în partea cealaltă."

Și alte bărci L-au însoțit
Dar ei au plecat întâi,
Iar Isus a adormit
La cârmă, pe căpătâi.

     Pe mare a fost surprinsă
     De-o furtună-ngrozitoare
     Și corabia lor împinsă
     Într-o strașnică vâltoare.

Lovită de valuri grele,
Geme din încheieturi...
Vâslele se rup surcele,
Pînzele-s fâșii, rupturi.

     Și talazuri înspumate
     Tot mai mari și furibunde,
     În corabie-s aruncate
     Gata-gata s-o scufunde.

Iar catargul stă să cadă...
Tot mai tare bate vântul...
Ucenicii încep să creadă
Că marea le va fi mormântul.

     Se vedeau fără scăpare
     Din vârteju' îngrozitor...
     Și cuprinși de-ngrijorare
     L-au trezit pe Învățător.

Strigă simțind că-i apasă 
Și îi sperie gândul morții:
"Doamne! Oare nu Îți pasă
Că pierim aici cu toții?"

     Atunci, Isus a certat
     Vântul, marea agitată;
     Și furtuna a-ncetat
     Potolindu-se îndată.

Și cum în ochii tuturor
Citea spaima, neputința,
I-a întrebat dojenitor:
"Unde vă este credința?"

     Doamne! Această întrebare
     N-ai pus-o și pentru noi?
     Când suntem în strâmtorare
     Nu prea iute dăm' napoi?

Câte valuri mari și grele
Încearcă să ne doboare!
Noi, ca să scăpăm de ele,
Ne luptăm cu disperare.

     Cum putem scăpa cu bine
     Când omul e atât de mic?!
     Doamne, despărțiți de Tine
     Nu putem face nimic!

Orișicât ne împotrivim
Spaima ne cuprinde ființa,
Dar atunci ne amintim
Că numai Tu dai biruința.

     Tu îmblânzești furia mării
     Și-oprești vânturile toate;
     Tu ești Domnul îndurării
     Și al milei nesecate.

Tu ne ocrotești mereu
De răul care-n lume zace;
Tu ne-ajuți oricând la greu;
Tu dai sufletului pace.

     De se întâmplă să uităm,
     Iartă-ne nesocotința!
     Și cu lacrimi Te rugăm:
    "O, mărește-ne credința!"
                              Amin!



     
   


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2019
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni