Sus pe muntele Carmel
Autor: Ioan Vasiu  |  Album: zbor spre lumina 2  |  Tematica: Zidire spirituala
Resursa adaugata de ioanraul in 20/02/2016
Motto:""Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului,
din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine."" Exod 20:2-3.

Și-a trimis solii, Ahab, peste tot în Israel
Ca să cheme tot poporul sus pe muntele Carmel;
A adus Ahab prorocii, toți opt sute și cincizeci,
De-ai lui Baal și-ai Astarteei, ca o turmă de berbeci.

Liniștea s-a așternut peste-ntreaga adunare
Când s-a apropiat Ilie și-a strigat în gura mare:
"Până când veți șchiopăta de picioarele-amândouă
De umblați pe cărări strâmbe? Oare nu vă pasă vouă?

Ați uitat de Legea scrisă de Moise în manuscript?
Ați uitat cine e Domnul izbăvirii din Egipt?
În plăcerile deșarte ați uitat de-a Lui iubire
Și de cine ne-a dat nouă Canaanu-n stăpânire?

Ați lăsat dreapta credință pentru Baali și Astartee
Și vă place mai mult lumea cu serbări și obiceie;
Voi v-ați rătăcit cu toții, și acum în acest ceas
Din prorocii Domnului numai eu am mai rămas.

Nu mi-e teamă că-mpotrivă-mi se ridică ca un val
Cei patru sute și cincizeci de proroci ai lui Baal;
Aici pe muntele Carmel unde azi ne-am adunat
Veți vedea cu ochii voștri cine-i Cel Adevărat.

Să ni se-aducă doi junci; unul lor și unul mie;
Ei să-și pregătească juncul, jertfă pentru Baal să fie;
Apoi să-l taie în bucăți, în fața tuturor, pe loc,
Și să-l pună sus pe lemne fără însă a pune foc.

Să chemați toți numele celui cărui vă rugați
Să aprindă focul jertfei cu care i vă-nchinați;
Iar pe juncul ce rămâne îl voi pregăti și eu,
Chemând să aprindă focul, Numele Domnului meu.

Acel care-aprinde focul pentru care ne-am rugat
Să fie pentru totdeauna Dumnezeu adevărat,
Căruia orice făptură, orice ființă să se-nchine!"
Așa a vorbit prorocul și poporul a zis: "Bine."

Văzătorii au tăiat juncul și au pus carnea pe lemne
După tipicuri păgâne și ritualuri solemne;
Și sărind în jurul jertfei strigau toți, dar în zadar:
"Baal, ajută-ne și-aprinde focul la al tău altar!"

Au strigat de dimineață până-n al amiezii ceas
Dar focul nu s-a aprins, nici n-au auzit vreun glas;
Doar Ilie galaaditul își râdea de zdroaba lor
Sfătuindu-i cum să facă, cu-n glas batjocoritor:

"Strigați tare! Strigați tare fiindcă este dumnezeu!
Poate acuma încă doarme și se trezește mai greu;
Strigați tare să v-audă! - își râdea de ei Ilie -
Poate are ceva treabă, sau este în călătorie."

Au strigat atunci mai tare, și dup-al lor obicei
S-au crestat cu săbiile pân-a curs sânge pe ei;
Și ca-ntr-un fel de nebunie au continuat să sară
Până în clipa în care se-aducea jertfa de seară.

Atunci s-a ridicat Ilie, și toți ceilalți îl priveau
Cum au luat douășpe pietre, câte seminții erau;
Și sub privirile curioase ale poporului chemat
A dres altarul Domnului ce fusese sfărâmat.

I-a făcut în jur un șanț în care-ar fi încăput
Două măsuri de sămânță, ca să poată fi umplut;
A așezat lemnele-n vatră, lemne groase nu surcele.,
A tăiat juncul bucăți și a pus carnea pe ele.

Apoi a zis: "Aduceți apă! Apă de izvor curată
Și vărsați-o peste jertfă ca să fie fără pată;"
De trei ori au vărsat apa adusă cu patru vedre,
Peste arderea de tot, peste lemne, peste pietre.

Văzând șanțul plin de apă poporul era surprins
Îndoindu-se că focul ar mai putea să fie aprins;
Dar Ilie a-nălțat glasul: "Doamne! Fă în așa fel
Ca toți să vadă că Tu ești Dumnezeu în Israel!

Că sunt slujitorul Tău oriunde mă vei îndrepta
Și c-am făcut aceste lucruri numai la porunca Ta;
Că ești Dumnezeu adevărat, să cunoască orișicine,
Și să le-ntorci cu îndurare, astfel inima spre bine.

Și sloboade, Doamne, foc peste arderea-de-tot
Ca poporul să cunoască că Tu ești Domnul, Savaot."
Pe când glasul lui Ilie se înălța rugător
A căzut foc de la Domnul, foc ceresc mistuitor.

Tot altarul s-a aprins de puterea lui grozavă,
Jertfa a fost mistuită, locul s-a umplut de slavă;
Tot poporul a strigat, căzut cu fața la pământ:
"Domnul e cu-adevărat Dumnezeul viu și sfânt!"

Treziți din rătăcirea lor, oamenii plini de mânie,
Au prins prorocii mincinoși ca să-i judece Ilie;
Și de a lui judecată nici unul nu a scăpat:
I-a dus la pârâul Chison și acolo i-a-njunghiat.

Taina jertfei lui Ilie prin veacuri a răzbătut
Ca să ne pătrundă-n inimi, să ne facă cunoscut
Că este-un singur Dumnezeu! Orice făptură să știe
Că Domnul este Dumnezeu din veșnicie-n veșnicie!

Dar este-un Dumnezeu gelos, este-un foc mistuitor;
Când vede nelegiuirea, Domnul e răzbunător;
Pedepsește cu mânie pe cei care Îl hulesc
Dar e plin de îndurare pentru cei care-L iubesc.

Pentru cine Îl urmează, credincios și-ascultător,
Domnul este Izbăvirea! Este Scut și-Ocrotitor!
Domnul oștirilor zice: "Puneți-Mă la-ncercare
Și voi turna peste voi har și binecuvântare!"

Iar acelor ce se roagă cu credință, ca prorocul,
Dumnezeu, și azi în inimi, încă mai aprinde focul
Ca să le primească jertfa adusă prin închinare,
Și răspunde rugăciunii prin minuni și vindecare.
Amin!

1 Impărați capitolul 18:16-40.
Statistici
  • Vizualizări: 926
  • Export PDF: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni