IUBIREA

În această lume rece, egoistă și avidă,
Ce fuge după avere, lacomă și insipidă,
Doar iubirea Ta, Isus, cu viața vibrează,
Și după neprihănire, pe om stimulează.

Descoperind divina metamorfozare...
Întunericul grabnic în Lumină dispare.
Iubirea inspiră oxigenul nemuririi,
Cu iertarea la braț pe calea desăvârșirii.

Beau cu sete din cristalina apă vie.
Și inima o scoți, grabnic, din robie,
Pe undele iubirii pe-a mântuirii cale,
Lumina înverzește pășunea în vale.

Iubirea, nici un om nu vrea să excludă,
În mântuire pe toți vrea să ne includă.
Salvarea omenirii e prin jertfă desăvârșită.
Și fiecărui om prin har i-a fost pregătită.

Să nu se laude nimeni, cu faptele sale,
Iisus a pregătit omului, a sfințirii cale.
Iubirea răsuflă prin oxigenul nemuririi,
Însuflețind trezirea la viață, a omenirii.