ADEVARUL...

*
Adevărul hrănește un suflet,
E al iubirii divine zumzet,
E balsam pe sufletul zdrobit,
Adevărul e al credinței zenit.

Nădejdea-n adevăr neclintită,
Când de furtuni este lovită,
În încercări nu e zdrobită,
Credinţa-n Isus e-împlinită.

Chiar dacă ura se slobozește,
Şi cu arma minciuni loveşte,
Nu uita! Isus te iubeşte!
De sufletul tău se-ngrijeşte.

Nădejdea e tărie sfântă,
De nimic nu se-nspăimântă,
În griji nu se frământă,
Spre înălţimi se-avântă.

Urcă treaptă cu treaptă,
Spre veşnicie se-ndreaptă,
Pe calea adevărului, dreaptă,
Acolo, unde Isus aşteaptă,

În suflul nou al inimii,
Toţi spinii şi toţi ciulinii,
Şi toată rădăcina neghinii,
Se uscă sub raza luminii.

Iubirea ne-nflăcărează,
Neprihănire în noi lucrează,
Zi de zi ne cercetează,
Ne ţine conştiinţa trează.

Să-înălțam recunoştinţă,
Printr-o veşnică credinţă,
Să-l Slăvim cu-ntreaga fiinţă,
Printr-o reală pocăinţă.

Adevărul e al iubirii zumzet,
Balsamul ce vindecă un suflet.
Adevărul spune-l fără frică mereu:
Mântuire lucrează Dumnezeu!