ÎNCĂ UN MANIFEST

Vremuri turbulente nu ne-au îndepărtat
De-al nostru Salvator, de-a noastră misiune
Să ne trimită-n vid unii au încercat
Dar ne-am păstrat solia cu sfântă pasiune.

Au fost văpăi intense și toate stinse-au fost
De-avântul ce-a urcat cum seva urcă-n floare
Putem găsi refugiu, avem un Adăpost
Atunci când ne atacă săgeți distrugătoare.

Pulsează-n noi dorința de a-L vedea pe Miel
De-a fi de mii de ori, de El, cuprinși în brațe
Nicicând n-om construi, din aur, vreun vițel
Căci nu vrem să trăim speranțe perforate.

Urcăm cu-ncredințare, urcăm pe serpentine
Și înfruntăm un vânt ce-mburdă ‘nalți copaci
Dar singuri nu suntem, c-Acel ce ne susține
Este cu noi și-n munte și-n lanul plin cu maci.

Respingem propaganda venită-n ”dulci” cuvinte
Și, zilnic, propagăm principiul vieții noi
Pe cei ce-și vând credința pentru un blid de linte
Îi sfătuim să iasă din groaznicul puhoi.

Dacă ne-ar duce-n groapa cu fiare-nfometate
Tot n-acceptăm trăirea cu-n dublu ideal
De pe traseu-ngust noi nu ne vom abate
Ci vom respinge-asaltul nemernicului val.

Pân’ va veni și clipa desprinderii de glie
Doar pe Stăpânul vieții cu dragoste-L urmăm
Nălțăm cu îndrăzneală a Cerului făclie
Și tot ce e rugină din trai îndepărtăm.

George Cornici/28 August, 2013