Tronul de har l-a părăsit
Să vină unde era noapte
Unde doar ieslea L-a primit
Cu gest duios de simplitate.

Un plan cum altul nu a fost
Pentru planeta obosită
Să dea umanității rost,
Să șteargă starea nedorită.

În umilință îmbrăcat
(Așa cum au vestit profeții)
Amarul vieții l-a gustat
Din primul ceas al dimineții.

Prin Prunc o scarǎ s-a creat
Sǎ urce cetǎțeni spre Slavǎ
Sǎ nu mai meargǎ niciodat’
Cǎtre robia din epavǎ.

Dumnezeirea printre noi?
E-adâncă taină și minune
Iar cei ce cred devin eroi
În cea mai sfântă misiune.

O! Cum a fost posibil? Cum?
Al Slavei Împărat să vină:
Venit-a să croiască drum
Spre Plaiul unde-i doar lumină.

Captivă-i astăzi pacea-n lume
(El nu cu arme a sosit)
S-a coborât să ne îndrume
Spre Țărmul cel mai liniștit.

Și azi la iesle e acces
Pentru drumeți spre veșnicie
Căci doar prin har au înțeles
Să poarte strai de dărnicie.

Ne cheamă și-azi Sărbǎtoritul
La darul Lui ceresc, sublim
Vegheazǎ mersul și dormitul
Şi drumuri pe-unde noi pǎşim.

GG/ Crăciun, dec.
2025