Când am construit acoperișul casei fiicei mele Rahela, după ce am pus scândura peste corni și deasupra o folie de protecție, trebuia să începem de la streașină să punem leațurile pentru țiglă. Cum noi nu aveam schelă, și folia era foarte lunecoasă, pentru a pune primul leaț la streașină trebuia să coboare cineva pe frânghie, iar altcineva să-i dea drumul la frânghie după cum avea nevoie de pe vârful casei. Copilul meu Beniamin a zis:
— Mă cobor eu pe frânghie, dar tata să aibă grijă de frânghie!