O familie din Zăbrani a chemat slujitorii bisericii la ei acasă. Ei plângeau.

— De ce plângeți a întrebat un slujitor?

— Băiatul nostru s-a plâns de un timp de dureri la stomac. L-am dus la spital și i-au găsit o tumoare gravă. Cu greu am găsit un medic care să-și asume responsabilitatea să-l opereze, dar și acesta l-a programat peste 21 de zile după ce se va întoarce din concediu în străinătate. Ce să facem până atunci?

— Cred că ar fi bine să-l aduceți acasă, a propus un slujitor.

— Cine își asumă responsabilitatea aceasta? , au spus părinții.

— Uite ce facem. De mai multe ori, am chemat slujitorii de la Izvin la noi și niciodată nu au reușit să vină doi odată. Telefonăm la unul și dacă spune că vine a treia zi, telefonăm imediat la al doilea fără să spunem că am vorbit cu primul și dacă spune și el că vine a treia zi, atunci vom cunoaște că este voia Domnului să scoateți băiatul din spital. Au telefonat la primul:

— Frate, avem un necaz într-o familie, te rugăm dacă poți să vii până la noi să ne sprijinești în lucrare.

— Fraților, azi nu pot, nici mâine și poimâine, dar a treia zi cu ajutorul Domnului vin.

     Frații au telefonat imediat la al doilea frate:

— Frate, avem un necaz într-o familie, te rugăm dacă poți să vii până la noi să ne ajuți în lucrare.

— Fraților, azi nu pot, nici mâine și nici poimâine, dar a treia zi cu ajutorul Domnului vin.

     Băiatul a fost adus acasă de la spital. A treia zi, când au sosit și frații de la Izvin s-au pus cu toții la rugăciune lângă patul băiatului care stătea îndoit de durere și în timpul rugăciunii, băiatul a sărit drept în picioare, vindecat la clipeala ochiului. Slăvit să fie Dumnezeul izbăvirilor!