Un frate care avea un copil olog de picioare și o soție necredincioasă a făcut o hotărâre că va lua el acasă totdeauna musafirii care vor rămâne la urmă și nu-i va lua nimeni să-i găzduiască. Soția lui cunoștea hotărârea lui, se purta frumos cu musafirii pe care îi aducea fratele acasă. Într-o zi, a găsit un bătrânel pe care nu-l luase nici un frate acasă. Fratele l-a invitat la el, soția lui l-a servit cu mâncare și i-au oferit un pat să doarmă la ei în camera unde dormea și copilul olog. Dimineața următoare, soția i-a zis:

— Du-te tu și vezi dacă s-a sculat musafirul.

     Când fratele a intrat în cameră, a fost cuprins de uimire. Musafirul nu mai era în cameră, iar copilul se plimba singur pe picioarele lui prin casă. Atunci a strigat plin de bucurie:

— Soție dragă, noi am găzduit îngerul lui Dumnezeu, el a dispărut, dar ne-a vindecat copilul. Slăvit să fie Domnul!