Un frate credincios, bătrân, care a fost deportat pentru credință în Siberia și a petrecut acolo în condiții extrem de grele mulți ani de zile, mărturisea printre altele că au fost transportați cu vagoane pentru vite având foarte puține lucruri personale cu ei și au fost descărcați într-un loc pustiu. Acolo, au fost împărțiți în trei grupe. Într-o grupă, au fost puși băieții și bărbații necăsătoriți, în altă grupă, au fost puși familiștii și în a treia grupă, fetele și femeile necăsătorite. Li s-a comunicat că acolo trebuie să-și sape în pământ bordeie, fiindcă acolo vor rămâne și fiecare grupă va fi înconjurată cu gard de sârmă ghimpată. Acolo vor fi păziți, și de acolo vor fi duși la muncă, majoritatea la tăiat lemne în păduri de unde urmau să fie transportate la calea ferată și încărcate în vagoane.

     În lagărul respectiv, erau aduși oameni condamnați pentru credința lor, dar și mulți alți condamnați pentru delicte politice, furturi și alte lucruri rele. Munca era grea, și condițiile de viață foarte vitrege, dar credincioșii au impresionat profund pe unii gardieni cu inimă prin cinstea și comportamentul lor demn. Într-o zi, un gardian a chemat la el trei tineri credincioși și le-a zis.

— Măi băieți, eu apreciez mult felul vostru de comportament cinstit și demn. Voi credincioșii nu ne-ați creat nouă celor care vă păzim niciodată probleme. Eu vă compătimesc că trebuie să suferiți pentru credința voastră și aș vrea să vă întreb dacă în credința voastră voi vă căsătoriți?

— În credința noastră, băieții și fetele care ajung la o anumită vârstă se căsătoresc, dar noi aici nu avem cum să ne căsătorim.

— Măi băieți, cei care sunt aici pentru furturi și atâtea lucruri rele pe care le-au făcut și aici mai fac diferite șmecherii și își rezolvă problemele lor. Dacă voi vreți, eu aș vrea să vă ajut să vă căsătoriți.

— Cum puteți să ne ajutați să ne căsătorim aici?

— Vreau să vorbesc cu cei de la lagărul femeilor să caute acolo trei fete de credința voastră care vor să se căsătorească. Le scoatem de acolo și după ce voi vă veți alege câte una, o să mă ocup să vi se facă acte oficiale de căsătorie. Când aveți acte oficiale de căsătorie, aveți dreptul să fiți transferați și voi, și ele în lagărul de familiști și acolo, ca fiecare pereche, puteți să vă faceți un bordei în pământ și să locuiți împreună.

     Când au fost aduse trei fete în apropierea lagărului nostru, au fost puse în linie una lângă alta. Ne-au scos și pe noi și ne-au așezat tot așa cam la o distanță cât ai putea arunca cu piatra în fața lor, și ni s-a spus:

— Eu nu știu care cu care să vă împerechez, dar când eu vă dau startul voi băieții alergați înainte și fiecare pe fata care va pune mâna prima dată, aceea îi va fi nevasta.

     Fratele care mărturisea a spus:

— Eu eram în dreapta și am alergat drept înainte, strigând către frații din stânga mea:

— Vă rog, lăsați-mi-o mie pe cea din dreapta!

     Și așa a fost.

     Avem împreună 10 copii, spunea fratele, și toți sunt credincioși. Am trecut și prin multe necazuri, dar am simțit binecuvântarea și îndurarea lui Dumnezeu pe tot parcursul căsniciei noastre.

     Slăvit să fie Domnul!