Dragi mei, Dumnezeu ne-a dat nouă multe daruri, și prin familii, și în Biserică. Unul din daruri, datorită faptului că Biserica lui Dumnezeu crede, este darul vorbirii în alte limbi. În localitatea Chizeni era un frate, Iovu, care s-a mutat la Gâlgău mai pe urmă. Omul acesta s-a împrietenit cu un evreu din Ileanda. Dar evreul acesta nu putea crede în Domnul Isus sau mai bine zis nu voia. Iovu, era o fire prietenoasă și îl tot invita să vină până la el acasă. La un moment dat, evreul a acceptat și s-a dus. Când a ajuns, obiceiul fraților era pe atunci când îți venea un musafir în casă, dacă el nu se pleca primul pe genunchi, atunci cei din casă se plecau ei primii pe genunchi. Acum evreul nu avea așa un obicei și sta în picioare și se uita cum toți ceilalți se roagă. Soția fratelui Iovu, care credea lucrările Duhului Sfânt și le avea într-o anumită măsură, a început să vorbească în alte limbi, iar evreul stătea și se uita la ea înmărmurit. Și la un moment dat, femeia aceasta cu patru clase, neieșită din sat, nici cu trenul nu a umblat niciodată, a început să vorbească evreului în limba idiș. Limba idiș este o limbă nescrisă, dar învățată de evreii din diaspora, în special de cei din Germania. Este amestecată cu cuvinte nemțești, latinești, și altele, un amalgan de cuvinte în care principală e limba evreiască. Un evreu din Israel nu cunoaște limba asta, dar evreul acesta cunoștea foarte bine limba idiș. Dumnezeu a început și i-a descoperit evreului că Domnul Isus a existat și i-a spus unde a fost născut și cine L-a născut, și că el a murit pentru păcatele oamenilor, și că trebuie să creadă în El. Când a auzit evreul toate aceste cuvinte în limba idiș, l-au lăsat toate puterile, s-a dus înapoi la prietenii lui din Ileanda și cum îi întâlnea le spunea la toți să creadă în Domnul Isus. De ce a ajuns să creadă? Pentru că l-a întâlnit Duhul Sfânt! Mărit să fie Domnul!