O tânără a început să meargă la adunare. Acolo a auzit că urmează să se facă stăruință după Duhul Sfânt și s-a hotărât să meargă și la stăruință. Spre surprinderea fraților, în scurt timp, a fost botezată cu Duhul Sfânt, deși era îmbrăcată în pantaloni și avea capul neacoperit. Frații se îngrijorau cum să intre cu ea în vorbă și să-i explice cum ar trebui să se poarte în calitate de credincioasă botezată cu Duhul Sfânt. Dar până frații să-și pună planul în acțiune, tânăra a plecat de acolo fără ca ei să bage de seamă.

     La următorul serviciu divin, tânăra a fost prezentă la adunare, dar îmbrăcată cuviincios, cu fustă și batic pe cap. Frații s-au întrebat unii pe alții să vadă cine a reușit să vorbească cu ea, dar toți au răspuns că nu au vorbit cu ea. Fiind întrebată, tânăra a confirmat că nimeni nu vorbise cu ea, dar ajungând acasă după stăruință, pur și simplu a simțit că nu mai poate purta vechea ținută și astfel s-a îmbrăcat cum a crezut ea de cuviință că ar fi cel mai cuviincios, ca să-I placă Domnului.