Printre creștinii care au pierit în timpul acestei domnii se numără: Pontian (episcop al Romei), Anteros (succesorul lui Pontian, care a atras nemulțumirea autorităților prin faptul că a adunat actele martirilor), Pammachius și Quiritus (senatori romani, împreună cu toate familiile lor), Simplicius (senator), Calepodius (un slujitor creștin, aruncat în Tibru), Martina (o fecioară nobilă și frumoasă) și Hipolit (un prelat creștin, care a fost legat de un cal sălbatic și târât până când și-a dat duhul). Nenumărați creștini au fost uciși fără judecată și îngropați în gropi comune (de câte cincizeci sau șaizeci de persoane). După moartea tiranului Maximin, în anul 238, biserica a fost ferită de persecuții timp de peste zece ani.

Bibliografie:

John Fox, Fox's Book of Martyrs, p. 32-33