Speranța este una dintre cele mai puternice arme, care ne poate ajuta în situațiile delicate ale vieții. Se știe că îngrijorările și stresul îi pot determina pe oameni să intre în depresie. Numeroase studii au arătat că stresul și depresia pot agrava problemele de sănătate, atât la nivel fizic, cât și la nivel mental. Destui oameni au murit mai devreme, pentru că nu s-au putut recupera după anumite traume. Alții au contractat tot felul de boli care le îngreunează existența. Spre deosebire de depresie, speranța ne poate ajuta să înfruntăm greutățile vieții.

          Sunt plăcut impresionat de modul în care Sabina Wurmbrand s-a folosit de această armă. Când a aflat că familia ei (părinții, frații, surorile) a fost ucisă, Sabina i-a spus soțului ei că nu ar avea sens să cadă în depresie sau în deznădejde. Printre altele, spunea ea, soțul ei are dreptul la o soție fericită, iar băiatul lor are dreptul la o mamă fericită. Sunt sigur că Sabina și-a iubit familia și că a suferit când a aflat că aceștia au murit. Însă speranța revederii cu ei, într-o zi, cât și puterea de a merge mai departe, pentru binele celor ce au rămas, au determinat-o să ia decizia corectă. Și nu a fost singura situație în care Sabina s-a comportat în acest fel. După ce Richard a fost închis pentru a doua oară, soția lui a primit vestea morții lui de la niște necunoscuți, care pretindeau că sunt foști deținuți și că asistaseră la înmormântarea lui. Sabina nu i-a crezut și a sperat la momentul revederii soțului ei. Nu a mai primit nicio știre despre el timp de mai mulți ani, până la telefonul lui de după eliberare. După ce un om era condamnat ca dușman al sistemului și era închis, comuniștii vizitau familia deținutului și le recomandau membrilor ei să îl renege pe condamnat și să își refacă viața, pentru că omul respectiv este mort pentru societate. Sabina însă nu a crezut poveștile comuniștilor. Credința în Isus Hristos și speranța revederii i-au dat putere să aștepte reîntâlnirea cu soțul ei. Richard Wurmbrand, cel care părea fără speranță și condamnat la moarte în cei paisprezece ani de închisoare grea, în condiții de tortură fizică și psihică, a fost în măsură să depună flori la mormintele torționarilor săi, zeci de ani mai târziu. [1]

          Nu întotdeauna există un final fericit pe pământ. Unii oameni și-au pierdut persoane dragi. Soluția este ca aceștia să rămână strânși legați de Dumnezeu și să-și îndrepte atenția înspre reacția lor la aceste suferințe. Nici Isus Hristos nu este mulțumit de starea actuală în care se află pământul. Dar Biblia conține planul lui Dumnezeu de restaurare a creației la starea ei inițială. Biblia începe și se termină cu aceeași scenă a paradisului, în centrul căruia se află pomul vieții și gloria lui Dumnezeu.

          Mesajul creștinismului este clar: există înviere, viitor și speranță. Vom avea un trup nou, glorificat, într-o lume fără lacrimi, suferință și moarte. Este adevărat că Dumnezeu n-a rezolvat încă pe deplin problema suferinței. Dar avem certitudinea și promisiunea că o va face, când va reveni a doua oară pe pământ. Creștinismul ne spune că suferința nu există pur și simplu, că aceasta are un anumit sens. Chiar dacă nu înțelegem pe deplin scopul suferinței, suntem convinși că Dumnezeu ne iubește și că El este atotputernic. Și suntem siguri că, prin aceste suferințe, Dumnezeu ne va face un bine mai mare, care nu era posibil de înfăptuit în alte condiții.

Bibliografie:

[1] Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în Subterană, Stephanus, București, 2007