Un lucru util pentru persoanele care trec prin perioade dificile este empatia celor din jur. Ca și creștini, noi trebuie să ne bucurăm cu cei ce se bucură și să plângem cu cei ce plâng. Deseori, noi nu știm ce să le spunem celor bolnavi și, prin urmare, evităm prezența lor. Însă simpla noastră prezență, calitatea noastră de a asculta mai mult decât de a vorbi, puterea noastră de a plânge împreună cu ei pot însemna enorm de mult pentru cei care au necazuri. Aproape întotdeauna, în asemenea situații, este mai de preț să ascultăm decât să vorbim sau să filozofăm. De exemplu, prietenii lui Iov nu au empatizat prea mult cu durerea lui. Discursurile lor au fost condamnate inclusiv de Dumnezeu. Însă înainte să ia cuvântul, aceștia au așteptat șapte zile și șapte nopti în tăcere. Doar în această perioadă ei au reușit să empatizeze cu necazurile lui Iov. Se pare că acestea au fost „discursurile” lor cele mai înțelepte.

          Unii oameni au impresia că Dumnezeu i-a părăsit, chiar în momentul în care aveau cea mai mare nevoie de El. Aceștia sunt copleșiți de frică și de amărăciune. De fapt, Dumnezeu ne oferă nouă oportunitatea de a empatiza cu acești suferinzi, pentru a-i ajuta să se recupereze. Deseori, Dumnezeu lucrează prin oameni. Noi nu putem să îi cerem mereu lui Dumnezeu să rezolve toate lucrurile, când El ne-a dat capacități să ne descurcăm. Într-adevăr, noi nu ne putem ruga mereu ca Dumnezeu să le dea hrană unor flămânzi, când El ne-a dăruit multe resurse pentru acest scop. Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a empatiza cu oamenii care suferă. Astfel, noi le putem arăta celorlalți dragostea lui Dumnezeu.