Când interpretăm Biblia, este de dorit să facem diferența între textele ce trebuie interpretate literal și cele pentru care o înțelegere simbolică face mai mult sens. În Evanghelii există multe elemente fizice care trebuie interpretate în mod simbolic. Când stăm la masa Domnului, noi nu mâncăm trupul și nu bem sângele Domnului Isus Hristos. Pâinea și vinul sunt simboluri ale realității legate de existența fizică și de suferințele lui Isus Hristos (Ioan 6:53-58). Tot astfel, apa este simbolul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Cine crede în Isus Hristos, din inima lui vor curge râuri de apă vie, adică va primi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu (Ioan 7:37-39). Mai mult, o astfel de persoană nu va înseta niciodată (Ioan 4:13-14). În pilda samaritencei, Isus Hristos pune în antiteză apa de pe pământ (pe care o bem și ne este iarăși sete) cu apa vie (Duhul lui Dumnezeu). În pilda bogatului și a lui Lazăr, se poate observa că bogatul este însetat, fiind grozav chinuit de văpaia de acolo. Fiind separat de Ființa lui Dumnezeu și de Duhul lui Dumnezeu, bogatului îi este mereu sete. De fapt, el este chinuit de remușcările unei vieți trăite în nepăsare și egoism, departe de Ființa care putea să-l împlinească. Văpaia care îl torturează pe bogat simbolizează rușinea acestuia, în fața realității unei vieți plină de falimente, de egoism și de frustrări, departe de prezența lui Dumnezeu.

          Epistolele conțin texte care trebuie interpretate simbolic. De exemplu, Iuda ne spune că Sodoma și Gomora vor suferi pedeapsa unui foc veșnic, din cauza păcatelor săvârșite de locuitorii lor (Iuda 1:7). Deoarece știm că aceste orașe au fost distruse prin foc (Geneza 19:1-29), mulți oameni consideră că Iuda le asociază cu focul veșnic din iad, care este de natură fizică. Însă focul care a distrus aceste cetăți, în vechime, nu a durat o eternitate. Într-adevăr, focul fizic este modul prin care a judecat Dumnezeu aceste orașe. Însă focul cel veșnic se referă la sentința lui Dumnezeu, care va aduce rușine pentru păcătoșii din aceste cetăți, pentru eternitate.

          În cărțile profetice există multe elemente simbolice. Este suficient să citim Ezechiel 1, Daniel 7-8 sau Apocalipsa 12, pentru a ne convinge că nu putem interpreta literal orice text biblic. Isus Hristos apare în Apocalipsa, cu ochii ca para focului, cu picioarele ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor și cu o sabie ascuțită cu două tăișuri, care iese din gura Lui. Isus Hristos este prezentat în ținută de judecată. Focul simbolizează postura de judecător în care se află Acesta. Metafora sabiei ascuțite cu două tăișuri se referă la Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, în Evrei 12:29, ni se spune că Dumnezeu este un foc mistuitor. Dar și imaginea flăcărilor din acest verset se referă tot la calitatea de judecător a lui Dumnezeu. Acest lucru este susținut și de 2 Tesaloniceni 1:8 și de Evrei 10:26-27. Aceste texte ne spun că Isus Hristos va reveni într-o flacără de foc, ca să îi pedepsească pe cei ce Îl desconsideră pe Dumnezeu. Pentru ei rămâne doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care îi va mistui. În final, inclusiv la judecata credincioșilor apare metafora focului. Lucrările celor ce fac parte din biserica lui Isus Hristos vor fi supuse încercării focului (1 Corinteni 3:10-15). În acest pasaj, focul lui Dumnezeu simbolizează tot judecata Lui. Orice lucruri pe care le facem având motivații greșite vor fi arse în foc, adică nu vor trece testul judecății lui Dumnezeu. Și noi nu vom fi răsplătiți pentru ele.