Oameni pot gândi multe lucruri despre biserică, însă doar ceea ce spune Domnul Isus Hristos contează cu adevărat. Mântuitorul nostru cunoaște fiecare biserică în mod desăvârșit, pentru că El este capul și judecătorul bisericii. Pe bisericile din Smirna și Filadelfia doar le-a lăudat, în timp ce față de biserica din Laodiceea a avut numai reproșuri. Bisericii din Sardes i-a adresat mai multe reproșuri decât laude. Iar bisericilor din Efes, Pergam și Tiatira le-a adresat atât laude cât și unele mustrări.

          Numărul șapte reprezită completitudinea, desăvârșirea. De aceea, tot ce le-a spus Isus Hristos celor șapte biserici din Asia Mică este valabil pentru toate bisericile, până la răpirea bisericii (finalul erei bisericii pe pământ). Așadar, particularitățile acestor șapte biserici se regăsesc în biserica universală din toate timpurile.

          Apostolul Ioan nu a trimis separat fiecare scrisoare către biserica corespunzătoare, ci a inclus toate cele şapte scrisori în cartea Apocalipsa, ca să fie citite de toate bisericile din întreaga lume şi din toate veacurile. Părăsirea dragostei dintâi, problema suferinței, compromisul (învățătura lui Balaam și a nicolaiților), idolatria și curvia, letargia și moartea spirituală reprezintă probleme cu care se confruntă toate bisericile din lume, din toate timpurile. În continuare, voi analiza pe scurt contextul istoric și promisiunile Mântuitorului pentru aceste biserici. Toate detaliile legate de istoria bisericilor se regăsesc în scrierile părinților bisericii și în operele unor istorici precum Cornelius Tacitus, Lactanțiu sau Eusebiu din Cezareea.