Sufletele noastre sunt eterne. Ființa noastră nu este anihilată la moartea fizică, noi continuăm să existăm și să fim conștienți. Biblia vorbește în repetate rânduri, despre judecățile lui Dumnezeu. Într-adevăr, fiecărui om îi este rânduit să moară o singură dată și după aceea vine judecata (Evrei 9:27).

          Dumnezeu Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o lui Isus Hristos, pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul așa cum Îl cinstesc pe Tatăl (Ioan 5:22,2 Timotei 4:1, Faptele Apostolilor 10:42, Faptele Apostolilor 17:31). Nimeni nu intră în veșnicie, alături de Dumnezeu, decât în baza jertfei lui Isus Hristos de la Golgota. Prin moartea și învierea Lui, El a biruit toate puterile întunericului și ne-a eliberat de sub blestemul și de sub robia păcatului. Mântuitorul nostru are libertatea să proclame iertarea asupra oricărui om. Nimeni nu are autoritatea să conteste modul în care judecă El. Până la urmă, Isus Hristos cunoaște motivațiile inimilor noastre, toate gândurile și faptele noastre, revelațiile divine de care am beneficiat, dar și contextul în care am trăit. Judecata va fi dreaptă, căci Dumnezeu judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui (1 Petru 1:17). Înaintea Lui nu se are în vedere fața omului (Romani 2:11, Coloseni 3:25). Tabloul judecății finale menționează existența anumitor cărți în care sunt înregistrate faptele oamenilor (Apocalipsa 20:12). Dumnezeu păstrează o evidență exactă a tuturor faptelor noastre. Orice neajuns va fi remediat. Sfinții și îngerii vor vedea dreptatea absolută a lui Dumnezeu și-L vor lăuda pentru eternitate: „Am auzit în cer un glas puternic de gloată multă care zicea: Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea și puterea! Pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte” (Apocalipsa 19:1-2).

          Biserica lui Isus Hristos (cei născuți din nou în epoca harului, după învierea Mântuitorului) și sfinții din necazul cel mare nu merg la o judecată unde se dau verdicte legate de veșnicia oamenilor, ci trec din moarte la viață (Ioan 5:24). Golgota este un monument care ne ridică deasupra judecății lui Dumnezeu. Oricine trece pe la Golgota poate să ajungă în cer, la Dumnezeu. Nu va face acest lucru prin forțe proprii, ci prin pocăință și credință în jertfa și învierea lui Isus Hristos. Pe de altă parte, toți creștinii vor participa la o judecată de răsplătire, unde vor fi analizate faptele lor (2 Corinteni 5:10). Inclusiv termenul grecesc folosit pentru „judecată”, în 2 Corinteni 5:10, diferă de termenul folosit în Ioan 5:24. „Răul” despre care se vorbește în acest verset se referă, în textul original, la lucrurile lipsite de importanță pe care noi le facem, lucruri pentru care nu vom fi răsplătiți. Dumnezeu nu-Și va mai aminti de păcatele noastre (Evrei 8:12, Isaia 43:25, Psalmul 103:12, Mica 7:19), căci a luat vina și rușinea lor asupra Lui, la Calvar. În 1 Corinteni 3:10-15, este prezentat modul în care se va desfășura judecata credincioșilor, pentru răsplătire. Focul lui Dumnezeu simbolizează judecata divină. Fiecare lucrare a credinciosului va fi evaluată în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Credincioșii vor fi răsplătiți pentru lucrările făcute spre gloria lui Dumnezeu. Motivațiile greșite și celelalte lucruri nefolositoare nu vor rezista în fața lui Isus Hristos. Credincioșii care au făcut asemenea lucrări își vor pierde răsplata, dar vor fi mântuiți. În altă ordine de idei, există diferite grade de răsplătire pentru credincioși, în funcție de faptele lor (la fel ca în pilda polilor, când fiecare slujitor a primit să cârmuiască un număr de cetăți în funcție de numărul de poli pe care i-a câștigat în plus - Luca 19:17-19). Însă chiar dacă în cer vor fi diferite grade de răsplătire, bucuria fiecărei persoane va fi deplină și completă pentru eternitate. Adevărata noastră fericire va consta în onoarea de a fi pentru veșnicie în prezența unei Ființe atât de iubitoare cum este Dumnezeu.

          Fiecare om va fi judecat în funcție de revelațiile de care a beneficiat și de contextul în care a trăit. Dumnezeu ni S-a revelat atât prin creația Sa, dar și la nivelul conștiinței noastre. În plus, El s-a descoperit în mod special națiunii Israel prin Legea lui Moise și prin profeți. Mai mult, după toate aceste revelații, Dumnezeu ne-a vorbit în mod cât se poate de deslușit, prin Fiul Său, Isus Hristos. Însă nu toți oamenii au avut parte de toate aceste revelații. De exemplu, sfinții Vechiului Testament nu au beneficiat de revelația completă a lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, chiar dacă Dumnezeu le-a vorbit mai clar unor profeți despre Mesia. Însă cei care L-au căutat din toată inima pe Dumnezeu (prin credință și pocăință) și au iubit Legea Lui vor fi mântuiți tot prin jertfa lui Isus Hristos, care a plătit la Golgota și pentru păcatele lor (Evrei 11:39-40).

          În celelalte perioade anterioare erei bisericii au fost mântuiți mai mulți oameni, chiar și dintre cei care nu erau iudei. Un exemplu elocvent este cel al patriarhului Iov. Acesta a beneficiat de o revelație generală a lui Dumnezeu (Iov 42:5a – „urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine”) și a răspuns cu credință acestei revelații. Ca dovadă, chiar Dumnezeu s-a lăudat cu el în fața întregului univers, spunând că este un om curat la suflet, care se abate de la rău (Iov 1:8). Însă după ce Iov a trecut prin necazuri, acesta a avut parte de o revelație mai adâncă din partea lui Dumnezeu (Iov 42:5b – „dar acum ochiul meu Te-a văzut”). Abia atunci și-a recunoscut Iov păcatele și a răspuns cu pocăință (Iov 42:6). Sunt convins că, asemenea lui Iov, există multe persoane care au trăit înainte de era bisericii și care au răspuns cu credință și pocăință revelației lui Dumnezeu.

          În perioada bisericii, Dumnezeu continuă să-i caute pe cei care răspund cu credință revelațiilor mai generale. Exemplul sutașului Corneliu este foarte edificator. Acest om era cucernic, temător de Dumnezeu, făcea multe milostenii și se ruga întotdeauna lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 10:1-2). Fiindcă sutașul Corneliu a răspuns cu credință revelației generale a lui Dumnezeu, Acesta a ales să îi vorbească mai clar, trimițându-l pe apostolul Petru să îi mărturisească despre Isus Hristos (Faptele Apostolilor 10:4-6). Când Petru i-a vestit Evanghelia, sutașul Corneliu s-a pocăit, a fost botezat și și-a mărturisit credința în Isus Hristos (Faptele Apostolilor 10:34-48; Faptele Apostolilor 11:18). Și în zilele noastre Dumnezeu lucrează în același mod. Chiar și cei care beneficiază doar de revelația generală a lui Dumnezeu și de un context dificil (locuiesc în țări islamice, hinduse, budiste sau comuniste), trebuie să Îl caute bâjbâind și, dacă Îl caută din toată inima, Îl vor găsi (Faptele Apostolilor 17:24-27). Fiecare om are în inima lui o nevoie care nu poate fi satisfăcută de lucrurile lumești. Acel gol din inimile oamenilor nu poate fi umplut decât de Dumnezeu. Dacă un om este sincer în căutările lui, el ajunge să vadă unele modalități prin care Dumnezeu s-a revelat omenirii. Dumnezeu poate folosi această atitudine sinceră a omului sau anumite lucruri pozitive din viața lui (e. g. omul este darnic sau milos), pentru a i se revela și mai mult. Mulți musulmani au declarat că au avut vise cu Isus Hristos și că apoi s-au întâlnit cu anumiți creștini care le-au prezentat Evanghelia. Se pare că Dumnezeu folosește lucrurile care au o importanță specială în anumite culturi (e. g. la musulmani visele au o semnificație deosebită), pentru a-i confrunta pe oameni cu Evanghelia mântuirii. În cultura noastră, faptele bune ne-ar putea ajuta să ducem mai departe Evanghelia lui Isus Hristos și să trezim gândul veșniciei în inimile altor oameni. Într-adevăr, unii oameni fac fapte bune pentru că sunt progresiști și vor să asculte cât mai bine de legea morală. Alții mai cred că, făcând aceste fapte, ei vor obține viața veșnică. Însă creștinii consideră că ei progresează făcând fapte bune, dar acestea nu reprezintă o condiție pentru a fi mântuiți. Creștinii fac fapte bune tocmai pentru că sunt mântuiți, prin puterea și harul lui Dumnezeu, care lucrează la caracterul lor.

          Oamenii pot împiedica revelația lui Dumnezeu, atât timp cât sunt mândri și consideră că nu au nevoie de Acesta în viețile lor. De asemenea, prin deciziile pe care le ia, o persoană poate să-și micșoreze drastic șansele de a mai auzi vocea lui Dumnezeu. În plus, cine nu dorește să se reformeze și este mulțumit cu starea lui nu va primi nici Evanghelia, indiferent dacă i s-ar vesti sau nu. Când nu dorește să se schimbe, omul poate găsi tot felul de scuze pentru a respinge orice învățătură. Sunt oameni care afirmă că ei vor să se reformeze, însă nu acceptă doctrina creștină. Este interesant dacă aceștia cred că se pot reforma în totalitate pe cont propriu și astfel consideră că se califică, prin meritele lor, să dobândească o veșnicie fericită. Dacă nu, este interesant în cine își pun ei încrederea, când vine vorba de veșnicia lor. Dumnezeu însă cunoaște inimile și motivațiile tuturor oamenilor. Nimeni nu se va socoti nedreptățit, după ce Dumnezeu va rosti judecata în dreptul lui.

          Anumite persoane nu înțeleg cum ar putea căuta și iubi un Dumnezeu invizibil. Deseori, este dificil să îi iubim și pe ceilalți oameni, pe care îi vedem (sau credem că îi vedem, pentru că sufletul unui om este invizibil – nu putem citi gândurile lui și nu putem ști ce se află în inima lui). Însă noi avem și o parte spirituală, pe lângă cea fizică (legea morală, conștiință, suflet), pentru că suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Unii cercetători afirmă că sunetul respirației omului imită pronunția numelui ebraic a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, când un copil se naște, ca să intre în această lume, el trebuie să respire, adică să spună numele lui Dumnezeu. Dar când un om moare, el încetează să respire, adică nu mai poate rosti numele lui Dumnezeu. Alți cercetători susțin că inclusiv secvențele de informație din ADN-ul uman, dacă sunt decriptate în limba ebraică, au legătură cu acest nume al lui Dumnezeu. Așadar, Dumnezeu și-a pus amprenta în ființele noastre în mai multe moduri decât ne putem imagina. În final, atunci când un om realizează starea în care se află și Îl caută sincer pe Dumnezeu, acesta poate să-L descopere, privind la modurile în care El S-a revelat. Chiar și un Dumnezeu aparent invizibil este mai ușor de iubit, pentru că celor care Îl caută cu adevărat, El le dă pacea sufletească care întrece orice rațiune omenească.

          În anumite contexte unde oamenii ajung mai greu la Biblie, Dumnezeu se revelează prin vise. Într-adevăr, visele au început să ia amploare în lumea musulmană. Un număr mare de persoane susțin că Isus Hristos, îmbrăcat într-o haină albă, li s-a arătat în vis, le-a spus că îi iubește, le-a confirmat că și-a dat viața pentru ei și le-a cerut să Îl urmeze pe El. În unele ziare din Egipt, societățile misionare creștine au început să publice tot felul de mesaje în acest sens, îndemnându-i pe musulmanii care au avut vise cu un om îmbrăcat în alb să îi contacteze. Dar un musulman devotat nu ar avea niciun motiv să inventeze un asemenea lucru. Convertirea la creștinism i-ar atrage probleme în familie, în societate și, în unele cazuri, chiar condamnarea la moarte. Apoi, majoritatea persoanelor care au raportat aceste vise nu beneficiază de un context care să facă probabile viziunile respective. Mulți dintre ei nu au avut ocazia să întâlnească creștini sau să audă că Isus a murit pentru păcatele lor. Alte persoane, din țări mai sărace, nici măcar nu știu să citească. Totuși, în astfel de contexte, în care mijloacele umane de evanghelizare sunt limitate (un mare număr de musulmani nu au acces la Biblie), Dumnezeu intervine și le vorbește musulmanilor prin vise. După ce ei au aceste viziuni, sunt mai deschiși să afle mai multe lucruri despre Isus Hristos. Dumnezeu le scoate în cale creștini care îi îndrumă să citească Biblia, să-și predea viața lui Hristos și să încheie un legământ cu El. Astfel, Isus Hristos îi onorează, prin faptul că li se arată direct și le inspiră dragoste, acceptare, har. Cu siguranță că mulți dintre cei care s-au convertit în acest fel și-au riscat poziția socială si familială, integritatea fizică și chiar viața. Nu este de mirare că o mare parte dintre musulmanii care îl acceptă pe Hristos sunt pregătiți să sufere sau chiar să moară pentru credința lor.

          Cui i s-a dat mult, i se va cere mult (Luca 12:48). Acest principiu este valabil atât în lucrarea de slujire cât și în procesul de mântuire. Generația noastră beneficiază de multe avantaje față de generațiile precedente. În multe țări civilizate există libertate de exprimare și creștinii nu sunt prigoniți. Oricine poate să obțină o Biblie, chiar și gratuit. Sunt disponibile multe resurse pe internet (predici, cărți, articole, mărturii, cântări, programe bisericești, emisiuni creștine la radio și la TV). Toate aceste lucruri de care ne bucurăm pot fi o binecuvântare pentru noi, dar pot reprezenta și capete de acuzare, dacă nu ne pocăim. Unele cetăți din Israel (Horazin, Betsaida, Capernaum) au beneficiat de minunile lui Dumnezeu, dar tot nu s-au pocăit. De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru unele cetăți depravate (Tir, Sidon, Sodoma, Gomora) decât pentru aceste orașe rebele (Matei 11:20-24). Profunzimea suferinței din iad depinde atât de păcatele pe care le-a făcut cineva cât și de revelațiile divine de care a beneficiat. Pe de altă parte, mai multe generații din țara noastră nu au știut să citească, nu au avut acces la Biblie în limba română sau exista o singură Biblie în fiecare localitate. Acești oameni au beneficiat doar de revelația generală a lui Dumnezeu. Unii dintre ei au ținut cont de ea și au pus în practică atât cât au înțeles de la liderii religioși ai vremii. Mulți dintre ei nu erau conștienți că trebuie să se boteze la maturitate. Isus Hristos are înțelegere pentru toate aceste persoane care au împlinit cât au putut înțelege din alte surse decât din Biblie. Însă pentru generația noastră va fi mult mai greu la judecată, pentru că beneficiem de mult mai multe resurse și de mult mai multă cunoștință decât generațiile anterioare. Prin urmare, toți trebuie avem în minte perspectiva judecății și să fim conștienți că nu putem desconsidera harul lui Dumnezeu.