Apostolul Ioan ne prezintă două etape ale secerișului, care au loc la cea de-a doua venire a lui Isus Hristos. În primul rând, Mântuitorul nostru apare pe norii cerului, purtând pe cap o cunună de aur și ținând în mână o seceră ascuțită (Apocalipsa 14:15-16). El culege secerișul pământului, căci se ocupă de cei credincioși (care nu i s-au închinat lui Anticrist, nu au primit semnul fiarei și au ascultat de Evanghelia veșnică vestită de înger locuitorilor pământului – Apocalipsa 14:6-7), care sunt adunați și transferați la loc sigur. În cea de-a doua etapă a secerișului, un înger care are un cosor ascuțit culege via pământului și aruncă strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:17-19). Călcarea în picioare a strugurilor în procesul fabricării vinului este folosită ca o imagine a judecății zdrobitoare ce va urma. Cel mai probabil, este vorba despre judecata celor răi (cei care au primit semnul fiarei), care vor fi luați și puși în teascul mâniei lui Dumnezeu (Matei 24:40-41; Luca 17:34-37). Judecata necredincioșilor din timpul Strâmtorării are loc în afara Ierusalimului, posibil în valea lui Iosafat (Ioel 3:1-21). Isus Hristos calcă în picioare teascul mâniei lui Dumnezeu. Măcelul va fi atât de mare, încât sângele va curge ca un fluviu de 290 kilometri lungime și se va ridica până la zăbalele cailor. El va ajunge de lângă Ierusalim până în sudul Edomului (Apocalipsa 14:20).